Introducere
„De multe ori, a te abține de la o operație este un gest de maturitate chirurgicală.”
Alegerea unui chirurg nu e o decizie tehnică. Si nu este usoara. Si eu personal m-am confruntat cu o asemenea alegere si stiu ca este grea. Nu este ca atunci când cauți o piesă de schimb, un preț bun sau un loc convenabil. Care sunt criteriile bune de alegere? Este, poate, una dintre cele mai grele alegeri pe care o face un om – pentru că presupune să îți lași corpul și, uneori, viața si viitorul tau si implicit al celor apropiati tie, în mâinile altcuiva.
Oare ce conteaza mai mult? Renumele? Imaginea? Pretul? Spitalul? Recenziile pacientilor? Oare pot alti oameni fara pregatire medicala sa aprecieze valoarea unui chirurg? Sau doar “cat este de simpatic?”
Nu. Nu există o listă de criterii bătută în cuie. Dar există câteva repere care eu pot face diferența.
Am vorbit despre ce înseamnă o relație onestă între pacient și chirurg într-un interviu Medicast. Dacă te interesează cum văd lucrurile din interiorul profesiei mele, poți vedea interviul aici – Cum îmi aleg chirurgul? Răspunde Dr. Radu Marian – iar ceea ce urmează sunt ideile esențiale, așa cum le văd eu, după 30 de ani în chirurgie.
01. Încrederea se simte, nu se explică
În majoritatea cazurilor, legătura dintre chirurg și pacient se stabilește în primele minute de la prima consultatie. Este o formă de comunicare care nu ține doar de cuvinte — ci și de privire, ton, calm, disponibilitate, dar si de personalitatea pacientului pe care il am in fata.
Pacientul știe, intuitiv: „Da, acesta este omul în mâinile căruia pot să mă las.”
La fel știe și chirurgul: „Da, acesta este pacientul care are nevoie de mine și pe care îl pot ajuta.”
02. Nu te teme să întrebi — dar alege cum întrebi
Pacienții si-ar dori uneori sa il întrebe pe chirurg câtă experiență are. E normal să vrei să știi dacă omul din fața ta a mai făcut operația de care ai nevoie.In realitate pacientii nu intreaba asta. Un singur pacient mi-a pus aceasta intrebare asa, direct. Am zambit. Era o operatie absolut obisnuita. Dar am apreciat sinceritatea.
Adevărul e că unii chirurgi se pot simți stânjeniți de întrebări directe. Dar poți afla multe întrebând altfel:
- Aveți o echipă stabilă?
- Lucrați des cu aceeași echipă de anestezie și terapie intensiva?
- Dacă apar întrebări după consultație, vă pot contacta?
- Pot cere și o altă opinie medicală?
Toate acestea sunt întrebări firești. Iar dacă simți că deranjează, s-ar putea să fie deja un semn.
03. Operația nu este un scop în sine
Există un mit, din păcate, că dacă ai ajuns la chirurg, înseamnă că „trebuie să te opereze”.
Realitatea e alta. Cel puțin pentru mine. O operatie facuta pentru o indicatie corecta medical merge bine. Pentru ca ma adresez cauzei suferintei pacientului. Altfel, exista riscul ca la o luna de la operatie pacientul sa ma caute si sa imi spuna: doctore, ma doare la fel ca inainte. Si nu ar fi corect sa dau vina pe procesul de vindecare! Mi-ar fi rusine.
De multe ori, decizia de a nu opera este un gest de responsabilitate.
Daca am indoieli legate de indicatia chirurgicala uneori ma intreb: „Dacă ar fi cineva drag mie, ce aș face?”
Și dacă răspunsul este „Aș mai aștepta” sau „Aș încerca altceva”, atunci nu operez. Simplu.
04. Echipă, loc, mediu de lucru
Un chirurg bun nu este un singur om. Este parte dintr-o orchestră.
O echipă de ATI solidă, o echipa operatorie “rodata”, un spital curat, cu circuite functionale corecte, un bloc operator bine dotat, toate astea contează.
Poți fi cel mai bun chirurg, dar fără un anestezist vigilent si implicat sau fără o echipă tehnică în spate, ești vulnerabil.
De aceea, atunci când alegi un chirurg, te uiți și la spital, la oamenii din jurul lui, la modul în care comunică între ei. Acolo e diferența dintre „a merge” și „a merge bine”.
05. Uneori, deciziile mari se iau în tăcere
Pacienții vin cu analize, investigații, uneori incomplete sau cu rezultate care imi ridica semne de intrebare. Nu-i judec. Am învățat să nu mai fac asta. Aparatele au limite, oamenii pot gresi. Dar tocmai de aceea e important să avem mai multe priviri, mai multe păreri, o minte limpede.
Și da, există cazuri în care vine cineva cu o recomandare clară de operație… iar eu constat că nu este cazul. Îi spun. Pentru ca totdeauna eu sunt de partea pacientului. Asa cum stiu, cel mai frecvent intr-un mod delicat dar ferm. Îi explic. Uneori, cu riscul de a “pune pe drumuri” un pacient, gandind insa mereu la binele lui, ii solicit chiar repetarea unor investigatii, pentru siguranta.
Iar pentru pacientii nehotarati, poate cel mai important, rămân disponibil. Pentru întrebări, pentru clarificări, pentru momentul în care va simți că poate avea încredere.
