Hernia inghinală: ce este, de ce apare și cum se pune diagnosticul

Hernia inghinală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale peretelui abdominal. Pe înțelesul pacientului, înseamnă că țesuturi sau organe din interiorul abdomenului ies sub piele printr-o zonă mai slabă a peretelui abdominal, în regiunea inghinală, și formează o umflătură vizibilă sau palpabilă. De multe ori, aceasta apare mai clar la efort, la tuse, la ridicat greutăți sau la stat mult în picioare.

Pentru mulți pacienți, primul semn este simplu: observă o umflătură în zona inghinală sau simt o jenă care apare și dispare. Alții descriu senzație de greutate, presiune, arsură locală sau disconfort la mers și la efort. Uneori, mai ales la început, hernia poate fi puțin simptomatică și tocmai de aceea este ignorată prea mult timp.

Dacă ai asemenea semne, te aștept la un consult pentru a stabili diagnosticul și stabili cea mai buna opțiune pentru tine

Dacă vrei să înțelegi direct și când trebuie operată, ce tipuri de operație există și cum decurge recuperarea, citește și articolul principal: Operația de hernie inghinală: când este necesară, cum se face și cum decurge recuperarea.

Pe scurt

• Hernia inghinală apare atunci când există o zonă slabă în regiunea inghinală, prin care protruzionează țesut din abdomen.
• Cel mai frecvent se manifestă printr-o umflătură în regiunea inghinală, cu sau fără durere.
• Diagnosticul este, în cele mai multe cazuri, clinic, adică se stabilește prin discuția cu pacientul și prin examinare directă.
• Ecografia sau alte investigații nu sunt necesare în toate cazurile, dar pot fi utile când diagnosticul nu este clar.
• Hernia nu se repară singură. Tratamentul care o rezolvă este operația, dar momentul și metoda se stabilesc individual.

Ce este, mai exact, hernia inghinală

Regiunea inghinală este o zonă anatomică predispusă la apariția herniilor. Acolo există structuri anatomice naturale și planuri de rezistență care, în anumite condiții, pot ceda. Când apare un defect sau o slăbire a peretelui abdominal, grăsime din abdomen sau chiar o porțiune de intestin poate protruziona prin acel punct slab și apare hernia.

Pacientul percepe, de regulă, această problemă ca pe „o umflătură care iese și intră”. Uneori se reduce când se întinde în pat, alteori devine mai evidentă la efort sau la tuse. Tocmai această evoluție variabilă îi face pe mulți să creadă că „nu e nimic grav” sau că „a trecut”. În realitate, defectul nu dispare singur.

De ce apare hernia inghinală

Nu există o singură cauză. De cele mai multe ori este vorba despre o combinație între o predispoziție anatomică și factori care cresc presiunea în abdomen sau solicită repetat peretele abdominal. Ghidurile internaționale descriu hernia inghinală ca rezultatul interacțiunii dintre factori structurali și mecanici, nu ca efectul unei singure greșeli sau al unui singur efort.

Printre factorii care pot favoriza apariția sau evidențierea unei hernii inghinale se numără:

• predispoziția anatomică;
• vârsta;
• sexul masculin;
• eforturile fizice repetate;
• tusea cronică;
• constipația și împinsul repetat;
• excesul ponderal sau, în alte situații, slăbirea țesuturilor odată cu vârsta;
• antecedentele de hernie sau anumite particularități ale colagenului și ale rezistenței țesuturilor.

Pacienții întreabă frecvent: „Mi-a apărut de la ridicat ceva greu?” Uneori un efort mai mare doar face hernia vizibilă sau o agravează, dar de cele mai multe ori problema de fond exista deja. Cu alte cuvinte, efortul poate declanșa momentul în care observi hernia, fără să fie neapărat singura cauză a apariției ei.

Ce simptome poate da hernia inghinală

Cel mai frecvent simptom este umflătura în zona inghinală. Poate fi mică sau mare, constantă sau intermitentă, dureroasă sau aproape nedureroasă. De obicei, devine mai evidentă în ortostatism, la tuse, la efort sau la sfârșitul zilei.

Pe lângă umflătură, pacienții mai descriu:

• presiune sau greutate în regiunea inghinală;
• jenă la mers ori la stat în picioare;
• durere la efort, tuse sau ridicat greutăți;
• senzație de arsură sau tracțiune locală;
• uneori iradiere spre scrot, mai ales când hernia coboară pe traiectul canalului inghinal.

Unii pacienți au simptome minime. Alții au disconfort clar, care începe să le limiteze activitatea. Tocmai de aceea, două hernii care „arată asemănător” pot avea impact foarte diferit asupra pacientului.

Hernie inghinală directă și indirectă: trebuie să știe pacientul diferența?

Pentru pacient, nu este esențial să rețină terminologia anatomică în detaliu. Important este să știe că există mai multe tipuri de hernie inghinală, iar chirurgul stabilește la consult despre ce variantă este vorba și ce abord este mai potrivit. Clasificarea exactă are relevanță în planificarea tratamentului, nu ca element pe care pacientul trebuie să-l memoreze.

În practică, ceea ce contează este altceva: dacă hernia este pe o singură parte sau bilaterală, dacă este mică sau mare, dacă este reductibilă sau nu, dacă este primară sau recidivată și dacă produce simptome semnificative. Aceste lucruri influențează decizia chirurgicală mult mai mult decât simpla etichetă „directă” sau „indirectă”.

Cum se pune diagnosticul

În cele mai multe cazuri, diagnosticul de hernie inghinală se pune clinic. Asta înseamnă că cele mai importante sunt discuția cu pacientul și examinarea atentă, nu o listă lungă de investigații. În special la bărbați, examenul clinic este adesea suficient pentru stabilirea diagnosticului.

La consult, mă interesează câteva lucruri simple, dar esențiale:

• de când a apărut umflătura;
• dacă se mărește în timp;
• dacă se reduce când pacientul stă întins;
• dacă doare și în ce situații;
• dacă există episoade în care s-a blocat sau a devenit foarte dureroasă;
• ce activitate are pacientul;
• dacă au existat operații anterioare în aceeași zonă sau în abdomen.

Examinarea se face de obicei atât în picioare, cât și culcat. Uneori îl rog pe pacient să tușească sau să crească presiunea abdominală, tocmai pentru a vedea mai clar protruzia. În multe situații, diagnosticul este evident chiar din această etapă.

Când este nevoie de ecografie

Nu orice hernie inghinală are nevoie de ecografie. Dacă tabloul clinic este clar, ecografia nu schimbă neapărat diagnosticul și nici indicația. Totuși, poate fi utilă în anumite situații:

• când umflătura nu este clară clinic;
• la pacienți obezi;
• când simptomele există, dar examenul este neconcludent;
• la femei, unde diagnosticul diferențial cu hernia femurală poate fi mai important;
• când trebuie excluse alte cauze de durere sau umflătură inghinală.

Cu alte cuvinte, ecografia de părți moi (ecografia peretelui abdominal) este un instrument util, dar nu trebuie transformată automat într-o condiție obligatorie pentru orice pacient. O hernie inghinală tipică rămâne, înainte de toate, un diagnostic clinic.

Când pot fi necesare alte investigații

Mai rar, în cazuri selecționate, pot fi necesare investigații suplimentare, de exemplu când diagnosticul este incert sau când trebuie diferențiată hernia de alte patologii. În practica obișnuită, nu majoritatea pacienților au nevoie de CT sau RMN pentru o hernie inghinală evidentă clinic.

Investigațiile suplimentare au sens atunci când clarifică un caz neobișnuit, nu când dublează inutil un diagnostic deja evident. Pentru pacient, important este să nu alerge după analize fără rost, ci să aibă un consult chirurgical corect.

Cu ce se poate confunda hernia inghinală

Nu orice umflătură sau durere inghinală înseamnă hernie. Uneori, diagnosticul diferențial include ganglioni, lipoame, afecțiuni testiculare, leziuni musculare, dureri de șold, patologii ale peretelui abdominal sau, la femei, hernii femurale. Tocmai de aceea, auto-diagnosticul după internet nu este suficient.

Un pacient poate spune corect „simt ceva în zona inghinală”, dar nu are cum să știe singur cu certitudine dacă este o hernie și, dacă este, ce tip de hernie este. Aici diferența o face consultul.

Când trebuie să mergi rapid la chirurg

Există și situații în care nu mai este vorba doar despre diagnostic de rutină, ci despre posibilitatea unei complicații. Semnele de alarmă sunt:

• durere intensă, apărută brusc sau agravată;
• umflătură care nu se mai reduce;
• hernie tare, tensionată, foarte sensibilă;
• greață, vărsături, balonare importantă;
• oprirea tranzitului intestinal;
• stare generală alterată.

În astfel de situații poate fi vorba despre o hernie încarcerată sau strangulată și evaluarea trebuie făcută rapid. Nu toate herniile ajung aici, dar tocmai de aceea nu este bine să amâni la nesfârșit consultul sau să tratezi superficial o hernie care se schimbă.

Dacă ai hernie, trebuie operată imediat?

Nu întotdeauna imediat, dar nici nu este corect să pornești de la ideea că „lasă că nu fac nimic și trece”. Datele actuale arată că urmărirea sub control medical poate fi o opțiune rezonabilă temporară doar în anumite situații, în special la bărbați cu hernie puțin simptomatică sau asimptomatică, nu la pacienți simptomatici și nu, în general, la femeile negravide, unde diagnosticul diferențial cu hernia femurală contează mai mult.

Asta nu înseamnă că orice hernie trebuie operată în aceeași săptămână. Înseamnă că decizia se ia individual, după evaluare corectă. Dacă vrei să înțelegi exact când este necesară operația și cum alegem metoda potrivită, mergi la articolul principal: Operația de hernie inghinală: când este necesară, cum se face și cum decurge recuperarea.

Ce urmează după diagnostic

După ce diagnosticul este stabilit, următoarea întrebare nu este doar „am sau nu am hernie?”, ci:

• cât de simptomatică este;
• ce impact are asupra vieții de zi cu zi;
• dacă există semne de complicație;
• ce tip de tratament este potrivit;
• ce abord este mai potrivit pentru pacientul respectiv.

Programează un consult pentru a clarifica totul

Dacă ești deja în etapa în care te pregătești pentru intervenție, citește și:

• Pregătirea pentru operația de hernie inghinală
• Recuperarea după operația de hernie inghinală laparoscopică

Întrebări frecvente

Concluzie

Hernia inghinală este o problemă frecventă, dar nu trebuie tratată superficial. În cele mai multe cazuri, diagnosticul se pune clinic, printr-un consult atent. Ecografia și alte investigații sunt utile doar când cazul nu este clar. Ce contează cu adevărat este să înțelegi corect despre ce este vorba, să nu confunzi o hernie cu altă problemă și să stabilești la timp dacă este cazul de monitorizare sau de tratament chirurgical.

Dacă ai observat o umflătură în regiunea inghinală, dacă ai disconfort la efort sau dacă ai deja un diagnostic de hernie și vrei să știi ce urmează realist, următorul pas firesc este un consult chirurgical. Pentru detalii despre tratament, citește și articolul principal despre operația de hernie inghinală

Bibliografie scurtă

1. International HerniaSurge Guidelines for Groin Hernia Management.
2. Update of the international HerniaSurge guidelines for groin hernia management, 2023.
3. AAFP: Inguinal Hernias: Diagnosis and Management.