Operația de hernie inghinală laparoscopică – ghid pentru pacienți, București

Pe scurt

Ultima actualizare: 14 ianuarie 2026 (revizuit: recuperare, riscuri, întrebări frecvente, bibliografie).

• Hernia inghinală nu se repară medicamentos; tratamentul curativ este chirurgical.
• În multe cazuri, abordul laparoscopic (TAPP) e o opțiune modernă, dacă ești candidat pentru anestezie generală.
• Avantaje frecvente: incizii mici, recuperare mai rapidă, util în hernia bilaterală.
• Urgență dacă: durere bruscă severă + hernia nu intră la loc + greață/vărsături.
• În București, operez la Spitalul Medicover Pipera.

Dacă vrei să stabilim dacă e cazul de operație și ce abord e potrivit (laparoscopic vs deschis), îmi poți scrie direct din pagina de contact

Operația de hernie inghinală este una dintre cele mai frecvente intervenții din chirurgia generală. Hernia inghinală apare atunci când peretele abdominal cedează într-o zonă constituțional mai slabă — regiunea inghinală — și permite “ieșirea” unei porțiuni de țesut (de obicei grăsime sau intestin). La bărbați, această zonă este strâns legată de funiculul spermatic (un “cordon” care trece din abdomen spre testicul și conține vase de sânge, nervi și canalul deferent). Din acest motiv, intervenția trebuie făcută corect, cu respectarea anatomiei și cu un plan clar.

Dacă vrei explicația completă despre definiție, cauze, simptome, diagnostic și evoluție, am un articol separat aici:
→ Hernia inghinală: definiție, cauze, diagnostic

Hernia este, în esență, un defect mecanic (“o gaură” în peretele abdominal). De aceea, soluția definitivă este repararea chirurgicală.

Conform ghidurilor, operația cu plasă este standardul modern; abordul poate fi deschis sau laparoscopic (TEP/TAPP), iar alegerea se face în funcție de pacient și de experiența echipei.

În cele mai multe cazuri, repararea se poate face laparoscopic (TEP/TAPP), cu incizii mici și recuperare mai rapidă, atunci când pacientul este candidat pentru anestezie generală și dimensiunea herniei nu ar prelungi nejustificat de mult operația. Există și situații în care abordul deschis rămâne alegerea corectă; decizia se ia individual, în funcție de tipul herniei, de istoricul pacientului și de riscuri.

Pregătirea preoperatorie, de regulă, este simplă. Am detaliat pașii aici:
→ Hernia inghinală: pregătirea pentru operație

Consultațiile și intervențiile le realizez în București, la Spitalul Medicover Pipera;

Dacă vrei, poți vedea și profilul meu Medicover.

Dacă ai simptome persistente sau vrei o a doua opinie, poți folosi pagina mea de contact pentru programare.

Când e nevoie de operație

Hernia inghinală nu se „vindecă” prin medicamente și, în timp, de obicei nu se micșorează. Uneori rămâne stabilă o perioadă, alteori crește lent și începe să deranjeze tot mai mult. Decizia de a opera se ia în funcție de simptome, impactul asupra vieții și riscurile pacientului.

Când recomand, de regulă, intervenția chirurgicală

Operația are indicație atunci când:

• hernia exista (dignostic corect), datorită riscurilor de complicații.
• hernia doare, “ține” sau devine supărătoare la mers, urcat scări, efort sau stat mult în picioare;
• umflătura crește în timp sau apare tot mai des;
• hernia începe să îți limiteze activitatea (muncă, sport, ridicat, condus);
• hernia este bilaterală sau apare în contextul unei recidive (cazuri în care abordul se discută atent);
• îți dorești o soluție definitivă, după ce ai înțeles opțiunile și riscurile.

Concluzie: pentru Herniile inghinale simptomatice: recomandarea este tratament chirurgical.

Când devine urgență

Uneori, hernia se poate încarcera (nu mai intră la loc) și, mai rar, se poate strangula (se compromite vascularizația – alimentarea cu sânge – a conținutului sacului herniar). Aici nu mai vorbim despre confort, ci despre o situație care este serioasă și poate pune viața în pericol.

Mergi la urgență dacă apar:

• hernia devine tare, foarte sensibilă și nu mai “intră” deloc;
• durere bruscă, intensă și persistentă în zona herniei;
• greață, vărsături, balonare importantă sau oprirea tranzitului;
• febră sau stare generală alterată asociată cu durerea.

(Dacă vrei detalii complete despre definiție și diagnostic, le găsești în articolul dedicat:

Hernia inghinală – definiție, cauze, diagnostic

Ce fac dacă hernia nu mă doare?

Dacă hernia e mică și nu te deranjează, uneori se poate adopta o conduită de urmărire (mai ales la pacienți cu riscuri anestezice mari). Dar e important să înțelegi două lucruri:

1. hernia nu dispare de la sine;
2. dacă începe să se schimbe (durere, creștere, “nu mai intră”), planul se reevaluează.

Conform ghidurilor internaționale, la bărbații cu hernie asimptomatică/minim simptomatică: se poate discuta despre urmărire, cu mențiunea că mulți vor ajunge în timp la operație și decizia se ia informat!

Scopul nu este să „alergăm după operație”, ci să alegem momentul corect și soluția potrivită pentru cazul tău.

Herniile inghino-scrotale (mari) – pe scurt

Există și hernii mari, vechi, care coboară spre scrot (hernii inghino-scrotale). Ele nu sunt doar “mai mari”, ci pot fi mai complexe și, în general, au un risc mai mare de complicații decât o hernie inghinală obișnuită.

De aceea, planul operator (abord laparoscopic sau deschis, necesitatea unor măsuri suplimentare) se alege mai atent și se discută clar înainte de intervenție. Am pregătit un articol separat, dedicat herniilor inghino-scrotale, pe care îl voi atașa aici.

Uneori, in cazul herniilor inghino-scrotale mari si foarte vechi, continutul sacului de hernie nu mai poate fi reintrodus in abdomen. Sunt asa-numitele hernii cu pierderea dreptului la domiciliu. In cazul lor operatia este de obicei clasică, deschisă si de obicei complexă tehnic, cu riscuri mai mari și risc mai mare de complicații.

Opțiuni de tratament

Pentru hernia inghinală, tratamentul „definitiv” este chirurgical. Brâul (centura) poate ajuta temporar la confort în unele situații, dar nu repară defectul și nu oprește evoluția. Din contră, strică structura peretelui abdominal, nu repară defectul, facând operația mai dificilă. De aceea, când hernia devine simptomatică sau deranjantă, discutăm despre operație.

Operația laparoscopică (TEP/TAPP) – când e o opțiune bună

În cele mai multe cazuri, abordul laparoscopic este prima alegere, cu beneficii reale pentru pacient.

Abordul laparoscopic sau deschis se aleg în funcție de pacient și de situația locală. În ceea ce privește laparoscopia (TEP/TAPP), există câteva situații în care ea este recomandată sau preferată, atunci când există expertiză și resurse:

• Hernie bilaterală (pe ambele părți): operația laparoscopică este recomandată (permite repararea ambelor părți prin aceleași incizii), dacă există chirurg cu expertiză și infrastructură adecvată.
• Femei cu hernie inghinală (cazurile sunt însă rare): se recomandă operația laparoscopică mai ales pentru că la femei trebuie avută mereu în vedere hernia femurală.
• Bărbați cu hernie unilaterală primară: tehnica laparoscopică este preferată datorită unei incidențe mai mici a durerii postoperatorii și a durerii cronice, cu condiția să existe expertiză și resurse; totuși, sunt situații în care abordul deschis rămâne prima alegere.
• Unele recidive: un principiu important este să alegi, când se poate, un abord care evită țesuturile cu cicatrice (de exemplu, după o operație anterioară “din față”, deschisă, un abord posterior (laparoscopic) este preferat.

Laparoscopia se face, de regulă, cu anestezie generală. Există și contexte în care ghidurile te fac să te gândești mai degrabă la un abord deschis, anterior (de exemplu, hernii inghino-scrotale mari, cicatrici/afecțiuni pelvine după radioterapie sau chirurgie pelvină, ori dializă peritoneală) — deci decizia rămâne individualizată.

În termeni simpli: dacă ești un candidat bun pentru anestezie generală și cazul tău se potrivește, laparoscopia poate oferi o recuperare mai ușoară, dar alegerea finală trebuie să fie cea mai sigură și potrivită pentru tine, nu “cea mai la modă”.

Din avantajele laparoscopiei:

• incizii mici și, de obicei, durere mai mică postoperator;
• mobilizare mai rapidă și întoarcere mai ușoară la activitățile de zi cu zi;
• avantaj important în herniile bilaterale (se pot repara în aceeași intervenție);
• poate fi utilă și în unele recidive, în funcție de operația anterioară.

Operația clasică „deschisă” – când rămâne alegerea corectă

Există situații în care abordul deschis este mai potrivit sau mai sigur:

• pacientul nu este un candidat bun pentru anestezie generală;
• anumite particularități ale herniei sau ale anatomiei;
• contexte clinice în care soluția simplă și directă este cea mai bună.

Important: alegerea nu e „laparoscopic vs deschis” ca idee, ci ce e corect pentru tine în acel moment.

Despre plasă (mesh) – pe scurt, fără mituri

În majoritatea operațiilor moderne se folosește o plasă pentru a întări zona slăbită. Rolul ei este să scadă riscul de recidivă, pentru că țesuturile proprii, singure, pot ceda din nou în timp. Aceasta se înglobeaza in 4-6 saptamâni in peretele abdominal care astfel devine mai rezistent.

Întrebarea corectă nu este „plasă sau nu?”, ci:

• utilizați plase de calitate?
• ce tip de operație e potrivită în cazul meu,
• ce riscuri există realist (inclusiv durere persistentă sau serom),
• cum se gestionează corect recuperarea.

În ce constă operația de hernie laparoscopic

Chirurgia minim-invazivă pentru hernia inghinală este o intervenție standardizată. Nu e „o magie”, ci o reparație logică a unui defect din peretele abdominal, făcută cu incizii mici, sub control video.

Operația laparoscopică se face cu anestezie generală. Înțeleg foarte bine anxietatea legată de anestezie, dar ideea de bază e asta: anestezistul are controlul permanent al funcțiilor vitale, iar anestezia modernă este gândită exact pentru a face intervenția sigură și confortabilă pentru pacient.

Cum intrăm și unde lucrăm (TEP vs TAPP)

În chirurgie laparoscopică a herniei inghinale există două „rute” principale:

• TEP (Total Extraperitoneal) – lucrăm în spațiul dintre mușchi/peretele abdominal și peritoneu, fără să intrăm în cavitatea abdominală propriu-zisă.
• TAPP (Transabdominal Preperitoneal) – intrăm în cavitatea abdominală, apoi lucrăm în planul preperitoneal, unde se repară efectiv defectul.

Pentru pacient, diferența nu înseamnă „una bună și una rea”, ci o alegere tehnică pe care o face chirurgul în funcție de tipul herniei, anatomie, antecedente (de ex. operații abdominale) și experiența echipei.

Inciziile

De obicei sunt 3 incizii mici:

• una de aproximativ 1 cm (cel mai frecvent în zona ombilicului),
• două de 5 mm, în abdomenul inferior.

Cicatricile rămân, în mod normal, discrete.

„Camera de lucru” – cum se vede hernia

Pentru a putea lucra fin și sigur, se creează un spațiu de lucru cu ajutorul dioxidului de carbon (CO₂), insuflat controlat. CO₂ nu rămâne în corp; la final este evacuat.

Prin incizii se introduce:

• o cameră (sistem optic) care mărește imaginea,
• instrumentele de lucru.

Această vizualizare mărită ne ajută să lucrăm precis, cu mai multă sigurnță și acuratețe în regiunea inghinală, unde există structuri importante (vase, nervi, elemente ale cordonului spermatic).

In interiorul cavității abdominale, chirurgul va verifica starea celorlalte organe din abdomen, confirmă prezența herniei și verifică și cealaltă zonă herniară (TAPP).

Timpii operației, concret

Pașii esențiali sunt aceiași:

1. Identificarea tipului de hernie și a defectului din peretele abdominal.
2. Reducerea herniei – adică repunerea conținutului sacului herniar la locul lui, in abdomen.
3. Întărirea zonei slabe cu o plasă (mesh) – plasa acoperă si depașește zona slăbită și scade riscul de recidivă.

Important: plasa este aleasă și poziționată astfel încât să acopere corect zona vulnerabilă. Nu „închidem o gaură”, ci întărim o regiune care are predispoziție naturală la slăbiciune. De aceea dimensiunea plasei este de minim 10×15 cm.

Fixarea plasei (când e necesară)

În funcție de caz, plasa poate fi:

• fixată cu sisteme speciale (capse/tackers), atunci când chirurgul consideră că e nevoie.
• fixată cu adeziv chirurgical,
• lăsată fără fixare (în anumite situații, poziția și planurile anatomice o stabilizează),

Alegerea nu e „după preferință”, ci după tipul herniei, tensiunea locală, calitatea țesuturilor și riscul de migrare.

Legat de RMN: materialele folosite astăzi sunt, în general, compatibile cu investigațiile imagistice moderne; dacă apare vreodată o situație particulară, radiologul poate verifica exact tipul materialului din documentele medicale. La pacienții mei intotdeauna atașez biletului de externare lista materialelor folosite.

Finalul operației

La final:

• se face o verificare atentă a câmpului operator,
• se evacuează CO₂,
• se scot instrumentele,
• se închid inciziile (de obicei cu fire fine/resorbabile) și se aplică pansamente.

După ce se încheie operația , urmează partea care îi interesează pe majoritatea pacienților: cum te simți după, cât durează recuperarea și când revii la viața normală.

Evolutie postoperatorie imediată

Pacientii operati laparoscopic pentru hernie inghinală au in general evoluție buna. Se ridica din pat in seara operației, pot bea sau mânca ceva ușor seara.

Durerea după operație este minima si se controlează ușor cu un calmant obișnuit. Unii dintre pacienți pot experimenta senzație de balonare care de obicei se remite in 1-2 zile.

A doua zi după operația de hernie pacienții se externează. La externare veți primi o rețetă cu medicamente care combat durerea care sunt de obicei necesare pentru 3-5 zile.

Recuperarea după operația laparoscopică de hernie inghinală – pe scurt

În cele mai multe cazuri, recuperarea după operația laparoscopică (TAPP) este mai ușoară decât după abordul deschis, pentru că inciziile sunt mici și traumatismul local este redus. În primele zile e normal să apară jenă/durere ușoară în zona inghinală sau la nivelul inciziilor, iar uneori o senzație de „tensiune” când te ridici sau tușești. De regulă, aceste senzații scad progresiv.

Repere practice (orientative)

• În aceeași zi / a doua zi: mobilizare (mers) cât mai devreme. Mersul este recomandat – ajută recuperarea și scade riscul de complicații.
• Zilele 1–3: activități ușoare (mers, urcat scări, treburile de bază). Evită efortul brusc și ridicările grele.
• Primele 7 zile: majoritatea pacienților își reiau rutina obișnuită (deplasări, cumpărături mici), cu limita de a nu ridica greutăți mari. Ca reper simplu: nu ridica mai mult de 5–6 kg în prima perioadă.
• După 2–3 săptămâni: reluare treptată a activității fizice, fără forțări mari (mai ales dacă nu apare durere).
• După 3–4 săptămâni: sport/efort mai intens doar progresiv (sală, alergare, efort fizic mare), în funcție de cum te simți și de recomandarea primită.
• La ~6 săptămâni: revenire completă la eforturi mari / (sport de performanță) intense în multe cazuri, dacă evoluția este bună.

Îngrijirea plăgilor și igiena

Dușul este, în general, permis devreme (din prima zi postoperator), iar îngrijirea plăgilor se face simplu acasă, conform indicațiilor primite la externare. Nu e nevoie de „proceduri speciale”; important e să fie curate, uscate și să urmărești semnele de inflamație.

Dacă vrei varianta completă, cu întrebări concrete („când pot conduce?”, „când revin la sală?”, „ce umflături sunt normale?”), o găsești aici: Recuperarea după operația de hernie inghinală – ghid pentru pacienți

Când trebuie să mă suni (semne de alarmă)

Contactează medicul dacă apare: durere care crește în loc să scadă, febră, roșeață importantă a plăgii, secreții urât mirositoare, balonare rapid progresivă sau vărsături persistente, diaree mai mult de 2-3 zile.

Notă practică: în București, la consult îți spun exact ce ai voie și de când, în funcție de tipul herniei, dacă a fost unilaterală/bilaterală, de activitatea ta și de istoricul tău medical. Recuperarea se personalizează — nu după „reguli de internet”, ci după cazul tău.

Riscuri și complicații – ce e bine să știi (fără să te sperii)

Orice intervenție chirurgicală implică riscuri, iar e corect să le discutăm deschis. În majoritatea cazurilor, când operația este indicată corect, beneficiile depășesc riscurile. Rolul nostru, ca echipă anestezico-chirurgicală, este să reducem riscurile cât se poate: prin evaluare preoperatorie, alegerea abordului potrivit și o tehnică standardizată, în condiții sigure de spital. Eforturile, pregatirea si experiența noastră contribuie la un act medical in care aparitia complicațiilor sa fie cât mai mult diminuată.

Riscuri generale (ca la orice operație)

• sângerare, hematom;
• infecție (rar, dar posibil);
• reacții la anestezie (foarte rar, evaluate preoperator).

Riscuri specifice operației de hernie inghinală

• durere persistentă / disconfort cronic (de obicei rar, dar e important de menționat);
• serom (o colecție de lichid, mai ales la hernii mai mari) – de multe ori se resoarbe singur; este mai frecvent dupa herniile mari.
• recidivă (hernia poate reapărea, mai ales în anumite contexte);
• rar: leziuni ale structurilor din zonă (de aceea contează experiența echipei și alegerea corectă a cazului).

Ce e „normal” după operație și sperie inutil

• mică umflătură/indurație locală;
• senzație de tensiune la efort;
• disconfort la tuse/râs în primele zile.

Cum reducem riscurile

• evaluare corectă preoperator (inclusiv anestezie);
• alegerea abordului potrivit (TAPP vs deschis) în funcție de caz;
• tehnică standardizată + plasă potrivită;
• mobilizare precoce și indicații clare pentru efort.

Întrebari frecvente

Ai o întrebare care nu e aici?

Scrie-mi din pagina de contact sau cere-mi o a doua opinie.

Bibliografie

1. HerniaSurge Group. International guidelines for groin hernia management. Hernia. 2018;22(1):1–165. doi:10.1007/s10029-017-1668-x.
2. European Hernia Society (EHS). International Guidelines for Groin Hernia Management – Summary (booklet). (PDF, sinteză).
3. Stabilini C, et al. Update of the international HerniaSurge guidelines for groin hernia management. BJS Open. 2023;7(5):zrad080. doi:10.1093/bjsopen/zrad080.
4. Tran HM, MacQueen I, Chen D, Simons M. Systematic Review and Guidelines for Management of Scrotal Inguinal Hernias. Journal of Abdominal Wall Surgery. 2023;2:11195. doi:10.3389/jaws.2023.11195.

Concluzie

Hernia inghinală este o problemă frecventă, dar care poate evolua în timp. Când produce durere, disconfort, crește progresiv sau devine dificil de redus, operația este soluția curativă. Repararea laparoscopică (standardul meu fiind TAPP) poate oferi o recuperare mai ușoară pentru mulți pacienți, însă alegerea finală a abordului se face personalizat, după evaluare corectă și discuție onestă despre beneficii și riscuri.

Programare / a doua opinie (București)

Dacă ai o hernie inghinală și vrei să știi clar:

• dacă este cazul de operație,
• ce abord este potrivit pentru tine (laparoscopic vs deschis),
• cum arată recuperarea în funcție de munca și stilul tău de viață,

poți solicita o programare sau o a doua opinie în București, la Spitalul Medicover Pipera sau direct in formularul de contact de pe acest site.
(Îți recomand să ai la consult eventuale investigații făcute și o listă scurtă cu întrebările tale — discutăm concret, fără „înflorituri”.)